Un nou inceput

Ce vreau de la tine ? Sa fii tu insuti. Sa nu te schimbi, doar pentru ca mie imi displac anumite lucruri. M-am indragostit de tine pentru ceea ce erai, nu in ce imi doream sa te transform. Imi doresc prea multe. Mi-e greu sa ma schimb. La inceput vroiam ceva simplu. Ceva superb. Acum, incep sa complic totul.

De ce nu suntem niciodata multumiti cu ceea ce avem? De ce vrem de fiecare data tot mai mult si altceva? Uitam sa traim prezentul si ne gandim doar la viitor. Apoi … cand pierdem traim cu amintirea. Traim in trecut. Ne vom invata vreodata sa pretuim mai mult prezentul ?

Mi-e teama … ca voi pierde din nou.

Si totusi … n-ar trebui ca teama sa ne stearga zambetul de pe fata


Misteriosului meu poet

Cand scrii … exista intotdeauna ceva care te inspira. Ca e vorba de poezie sau proza nu e mare diferenta. Si totusi … poezia lasa loc de multe interpretari subiective.

Cunosc un poet … Si cred ca as putea spune ca avem o relatie. Bizara, ce-i drept.

Mi-e greu sa-l cunosc cu adevarat si sa-mi dau seama ce vrea.Sa aiba impact chiar asa de mare pentru personalitatea lui , ziua in care s-a nascut ? E un mister, cum ma atrag astfel de persoane. Puteam sa jur ca-i cunosc zodia fara sa-l intreb.



Scrie superb . Si spun asta  cu cel mai mare optimism de care pot da dovada in ceea ce-l priveste.

Insa eu nu-i inteleg poezia si ca nu voi reusi niciodata. Am impresia   ca inteleg mereu altceva decat vrea el sa zica. El nu creeaza un inteles dincolo de cuvinte , ci spune exact in acelasi plan … simplu. Ori eu … cu fiecare vers citit incerc sa ma descopar.

PS: M-as bucura intr-adevar sa-mi dedice mie , o poezie.Doar mie…

Introducere

Criptologia (cripto=ascuns) este la fel de veche ca şi limbajul.Odată cu transmiterea de mesaje, oamenii au avut nevoia ca acestea ajunse în mâinile unor persoane indezirabile să nu poată fi decodificate şi deci citite.

Astăzi dezvoltarea tot mai rapidă a telecomunicaţiilor, a comunicaţiilor electronice, a plăţilor cu cărţi de credit etc. au impus tot mai mult criptologia.Scopul criptologiei este de a transmite şi proteja informaţiile, asigurându-le confidenţialitatea dintr-un mesaj.

Criptografia este studiul tehnicilor utilizate pentru a codifica un text inteligibil (clar).


In deriva

Să ne înţelegem:

eu, când dau drumul la tembelizor, vreau să văd filme de acţiune cu urmăriri, împuşcături şi bătăi. Din când în când, merge şi câte un meci de fotbal.

Rahaturile româneşti, care copiază rahaturile de pe alte meleaguri, care copiază rahaturile de pe alte meleaguri, nu mă interesează absolut deloc.



Muncesc cât pot, sunt stresat cât pot, sunt scârbit cât pot, faptul că regizorii români au descoperit – după decembrie ’89 – libertatea de a folosi cuvântul “puţă”, dimpreună cu toate variantele sale, regionale sau nu,  mă lasă absolut rece.  Cuvântul “puţă” dimpreună şi cu variantele utilizării obiectului respectiv – naturale ori contra-naturii, bineînţeles.

Drept urmare, am hotărât să renunţ, de luna viitoare, la abonamentul de cablu TV. Cineva trebuie să pună piciorul în prag şi cel mai îndreptăţit să fac asta sunt eu, întrucât nu sunt foarte convins că cei care deţin/produc emisiuni TV chiar le şi urmăresc.

Asta e.

Hai, Steaua!

Bătrânul şi Măgăriţa

Deşi trecuseră destui ani peste el, existenţa bătrânului decursese relativ monoton, şirul lung de anotimpuri amestecându-se în mintea sa de parcă ar fi fost unul singur, neobişnuit de lung.

Viaţa sa luă un cu totul alt curs din momentul în care o întâlni pe ea, Măgăriţa.

Da, din acel moment lucrurile luară o cu totul altă întorsătură, chiar frumoasă. Cel puţin pentru cei doi – Bătrânul şi Măgăriţa.


Trei săptămâni fără balon

În sfârşit:

- Dacă vă mişcaţi repede cu acceptul de plată, vă dăm chiar azi maşina.

M-am mişcat. O, cât de repede m-am mişcat!

Autobuz 45, noroc c-aveam un bilet de tramvai necompostat – aflu cu surprindere că e valabil pe autobuzul 45, nu şi pe 27, unde îţi iei de la un om, aflat special în acest scop, în autobuz, fuga pe scări la Râpa Galbenă, fuga la Astra, stop! O domnişoară care e un fel de secretară îmi ia factura din mână şi-mi spune că acceptul se dă în 48 de ore. Praful s-a ales de cursa mea contra-cronometru prin tot oraşul, cu interdicţie de la taxi! Praful!



Ies, necăjit, şi-mi sun consoarta care spera, încă.

- A, deci nu se poate azi…

- Nu. În 48 de ore, cică.

- Aha.


A doua zi dimineaţă îmi vine, totuşi, mintea la cap:

- Hai să mă duc să vorbesc cu agentul, poate-mi dă mai repede.

Zis şi făcut: tramvai 3, bilet, cerşetori până-n Piaţa Unirii, cobor, Astra. Intru, mă uit în stânga şi-n dreapta, omul meu nu-i.

- Fir-ar!

Ies, şi-mi vine gândul cel bun:

- Ia să mai stau oleacă, poate apare.

Într-adevăr, după două minute, apare. Îl opresc, îi spun despre ce-i vorba, se uită oarecum surprins la mine:

- Nu v-au dat maşina, încă?

- Nu. Au zis să le aduc acceptul.

- Veniţi pe la 4.

- Mulţumesc.

La ora patru şi jumate, ies cu acceptul. La cinci şi cinci sunt în autobuz. La şi douăzeci, sunt la service. Dau acceptul, primesc cheile, certificatul de înmatriculare şi, mai ales, maşina!

- Sunt un om liber! În sfârşit!

Balada unui user mic

Mândru precum altul nu-i,
Omul de-antivirusul lui,
Am plecat la colindat
Cu sticku’ proaspăt…
Formatat.

Şi m-am dus şi am umblat
Prin cel codru-ntunecat.
Fişiere-am transferat,
Din treburi eu deloc
N-am stat.



Şi poate-aş lucra
Şi-acu’
Dacă n-ar fi  (vorba lu’… )
Auzit dintr-un tufiş
O voce, sunând cam ascuţiş:

- Dom’le, ia, nu mai lucra!
Blestemele te-or căuta
Şi colegii uşa-n nas
Ţi-or trânti-o -
Vei vedea!

- Eu?!… Ca să nu mai lucrez?
Ciupeşte-mă, cred că visez!
- Ba nu mai visa defel
Ci trezeşte-te niţel:
Şi vezi cum scapi de virusel!

De atunci nu mai lucrez,
Trist, în colţ, eu doar pictez
Hardu’-ntruna îl scanez.
Timpul trece,
Eu oftez.