Acum, e prea tarziu sa-l mai darami, astfel incat ai sfarsit prin a te amagi la gandul ca te-ai acomodat intr-o asemenea postura. Sustii la nesfarsit faptul ca toti te-au alungat, dar, de fapt, vina iti apartine in totalitate.
Te-ai instrainat atat de mult incat propria individualitate s-a transformat intr-o amintire. Frica de respingere te-a condamnat la solitudine, te-a redus la stadiul de materie.
Pentru ceilalti nu mai insemni nimic altceva decat corpul acesta anost, in care zace o constiinta straina de aptitudinea lor de perceptie.
Ai ajuns sa te complaci atat de mult in singuratate incat nu-ti mai pare util sa lupti pentru a te elibera, pentru a te redefini ca om.
Nu astepta ca cineva sa-ti puna la dispozitie unealta pentru a darama zidul, caci va fi zadarnica asteptarea. Zidul nu va ceda atat de usor…
