Dezradacinat

Teama, neincrederea au cladit un zid imens in jurul tau.

Acum, e prea tarziu sa-l mai darami, astfel incat ai sfarsit prin a te amagi la gandul ca te-ai acomodat intr-o asemenea postura. Sustii la nesfarsit faptul ca toti te-au alungat, dar, de fapt, vina iti apartine in totalitate.

Te-ai instrainat atat de mult incat propria individualitate s-a transformat intr-o amintire. Frica de respingere te-a condamnat la solitudine, te-a redus la stadiul de materie.

Pentru ceilalti nu mai insemni nimic altceva decat corpul acesta anost, in care zace o constiinta straina de aptitudinea lor de perceptie.

Ai ajuns sa te complaci atat de mult  in singuratate incat nu-ti mai pare util sa lupti pentru a te elibera, pentru a te redefini ca om.

Nu astepta ca cineva sa-ti puna la dispozitie unealta pentru a darama zidul, caci va fi zadarnica asteptarea. Zidul nu va ceda atat de usor…

La mulţi ani!

urez tuturor cititorilor, comentatorilor, bloggărilor, etc., etc. :D

Noul An să vă aducă numai cele bune, astfel încât cele rele să rămână numai o palidă amintire.

A! şi un mic anunţ, de ordin personal: am hotărât să comasez cele două bloguri (cel de faţă şi cel de arhitectură),  într-unul singur. Aceasta înseamnă că asta e ultima postare pe blogul acesta şi că, de mâine, voi scrie numai pe celalalt.  Voi prelua acolo, la un moment dat, două-trei postări pe care nu mă lasă inima să nu le reciclez. ;) Cei care le-au citit deja aici, sunt rugaţi să le ignore şi să nu ia în nume de rău vanitatea autorului…

Deşi specificul acelui blog este unul de arhitectură, mai mult ca sigur nu mă voi putea abţine să nu “strecor” şi vreun articol obişnuit, ca cele de pe-aici, ori câte-o creaţie de-a lui Luca, precum şi alte câteva chestii la care mă gândesc acum.

Acestea fiind zise, vă urez încă o dată:

LA MULŢI ŞI BUNI ANI!