eu, când dau drumul la tembelizor, vreau să văd filme de acţiune cu urmăriri, împuşcături şi bătăi. Din când în când, merge şi câte un meci de fotbal.
Rahaturile româneşti, care copiază rahaturile de pe alte meleaguri, care copiază rahaturile de pe alte meleaguri, nu mă interesează absolut deloc.
Muncesc cât pot, sunt stresat cât pot, sunt scârbit cât pot, faptul că regizorii români au descoperit – după decembrie ’89 – libertatea de a folosi cuvântul “puţă”, dimpreună cu toate variantele sale, regionale sau nu, mă lasă absolut rece. Cuvântul “puţă” dimpreună şi cu variantele utilizării obiectului respectiv – naturale ori contra-naturii, bineînţeles.
Drept urmare, am hotărât să renunţ, de luna viitoare, la abonamentul de cablu TV. Cineva trebuie să pună piciorul în prag şi cel mai îndreptăţit să fac asta sunt eu, întrucât nu sunt foarte convins că cei care deţin/produc emisiuni TV chiar le şi urmăresc.
Asta e.
Hai, Steaua!
