- Dacă vă mişcaţi repede cu acceptul de plată, vă dăm chiar azi maşina.
M-am mişcat. O, cât de repede m-am mişcat!
Autobuz 45, noroc c-aveam un bilet de tramvai necompostat – aflu cu surprindere că e valabil pe autobuzul 45, nu şi pe 27, unde îţi iei de la un om, aflat special în acest scop, în autobuz, fuga pe scări la Râpa Galbenă, fuga la Astra, stop! O domnişoară care e un fel de secretară îmi ia factura din mână şi-mi spune că acceptul se dă în 48 de ore. Praful s-a ales de cursa mea contra-cronometru prin tot oraşul, cu interdicţie de la taxi! Praful!
Ies, necăjit, şi-mi sun consoarta care spera, încă.
- A, deci nu se poate azi…
- Nu. În 48 de ore, cică.
- Aha.
A doua zi dimineaţă îmi vine, totuşi, mintea la cap:
- Hai să mă duc să vorbesc cu agentul, poate-mi dă mai repede.
Zis şi făcut: tramvai 3, bilet, cerşetori până-n Piaţa Unirii, cobor, Astra. Intru, mă uit în stânga şi-n dreapta, omul meu nu-i.
- Fir-ar!
Ies, şi-mi vine gândul cel bun:
- Ia să mai stau oleacă, poate apare.
Într-adevăr, după două minute, apare. Îl opresc, îi spun despre ce-i vorba, se uită oarecum surprins la mine:
- Nu v-au dat maşina, încă?
- Nu. Au zis să le aduc acceptul.
- Veniţi pe la 4.
- Mulţumesc.
La ora patru şi jumate, ies cu acceptul. La cinci şi cinci sunt în autobuz. La şi douăzeci, sunt la service. Dau acceptul, primesc cheile, certificatul de înmatriculare şi, mai ales, maşina!
- Sunt un om liber! În sfârşit!
No comments:
Post a Comment