Simt ca vorbesc si mai ales ca scriu prea rar despre oamenii care conteaza cu adevarat in viata mea. Tocmai de aceea azi vreau sa vorbesc despre cea care, dupa aproape 5 ani de cand ne stim si suntem prietene, mi-a devenit mai mult decat o cunostinta, colega, amica, si prietena. Este sora mea spirituala.
Voi face tot posibilul sa nu transform aceasta postare intr-una lacrimogena, dramatica sau alte criterii aiurea de genul asta.
Prefer in schimb sa vorbesc despre fata cu corp de fotomodel, par lung si brunet si niste ochi de caprioara. Fata curajoasa si ambitioasa care a facut intotdeauna ce si-a dorit si si-a urmat visurile in permanenta. O admir enorm de mult si tin la ea nu pentru ceea ce face pentru mine, ci pentru felul ei de a fi in esenta.
Inca de cand ne-am cunoscut in perioada liceului, noi doua eram fetele timide care habar n-aveau cum sa se comporte in cadrul unui grup. Initial nu eram foarte apropiate insa vorbind ocazional gasisem multe puncte comune. Ei bine, mai tarziu am aflat ca de fapt amandoua mintisem in legatura cu diferite lucruri doar ca sa avem ceva in comun, un punct de pornire ca sa ne apropiem. Acum realizez ca suna ca o poveste de dragoste, desi e departe de asta.
Impreuna am trecut prin tot soiul de lucruri, de la intamplari amuzante cum ar fi sa ne ratacim in calatoriile noastre spontane pana la lucruri mai serioase, cum ar fi invatatul pentru BAC.
Ea m-a incurajat sa-mi ascult inima fie ca e vorba de baieti sau de profesia pe care vreau s-o practic. Cu ajutorul ei, mi-am depasit limitele, am inceput sa ma iubesc si sa am incredere in mine. Iar eu, la randul meu, am facut acelasi lucru pentru ea. Noi suntem o echipa de invingatoare pentru ca intotdeauna ne incurajam una pe alta, ne dam putere sa invingem si sa facem orice ne propunem.
Cu ajutorul celeilalte, noi ne implinim visurile zi de zi. Astazi inca locuim impreuna si nu a existat niciun moment in care sa ne plictisim una de celalta. De-aia o iubesc pe ea.
No comments:
Post a Comment