Realitati paralele

Imi place sa ma plimb prin ploaie, imi place sa mananc prajituri cu ciocolata, imi place sa ascult The Carpenters si ador apusul de soare vara. Acum ceva vreme am hotarat sa ma bucur mai mult de placerile oferite chiar si in cele mai apasatoare zile . Nu locuiesc cu chirie in propria mea viata...sunt proprietara ei asa ca am decis sa ma comport ca atare.

Atunci cand ma apuca nebunia infantila de a zambi fara motiv sau a rade la “nimic” nu vreau sa ma intreb: oare ce vor crede ceilalti despre mine?! Veselia vine din implinire nu din frustrari iar discernamantul unei masuri corecte reprezinta barometrul menirii fiecaruia. Sunt foarte multe lucruri care ne aduc fericirea si am fi uimiti sa descoperim cum cele mai mici dintre ele ne pot aduce mari bucurii. Tata imi spunea mereu ca am fost un copil ce putea fi multumit usor: o ciocolata, o balaceala in Siret, o carte de colorat si iata cum arata o copilarie perfecta. Acum mai visez ca zbor din cand in cand iar la trezire intind mainile spre tavan pentru a prelungi senzatia din vis.

Traiesc realitati paralele cand ii privesc pe cei din jurul meu si nu imi doresc decat sa ii iau in brate pentru a-i face mai buni, pentru a-i face mai fericiti sau mai putin tematori. As zambi de placere si mi-as lasa obrajii sarutati de milioane de ori daca ar fi o constientizare in masa asupra faptului ca tot ceea ce conteaza este ceea ce lasam in urma noastra, in fiecare din cei care ne inconjoara.